Nedreptatea, privită din perspectivă psihologică, este mai mult decât o greșeală etică produsă asupra unei persoane : este simptomul unei rupturi între ego și Sine, între lume și suflet. Vindecarea nu constă într-o simplă reparație a faptului, ci într-o transformare profundă a viziunii. Terapia, simbolul, visul, mitul, relația, actul conștient — toate sunt căi prin care nedreptatea poate fi transformată în dreptate interioară. Căci, până la urmă, încărcarea noastră etică nu este doar să denunțăm răul, ci să-i integrăm sensul și să-l transmutăm în lumină.
