Terapia prin joc în nisip implică o ladă cu nisip și sute de miniaturi – oameni, animale, obiecte, elemente ale naturii. Pacientul alege intuitiv și construiește o scenă. Fără să fie nevoie să explice, el lasă simbolurile să exprime ce simte. Astfel, durerea capătă formă. Trauma devine vizibilă. Inconștientul, în loc să saboteze din umbră, începe să comunice.
Într-un caz real, o femeie care a trăit ani de depresie profundă și gânduri suicidare a reușit, prin aceste sesiuni, să retrăiască simbolic amintiri dureroase din copilărie, să se confrunte cu teama de abandon și să construiască imagini de renaștere. Așezând o figurină care reprezenta o mamă ce ținea un copil în brațe, a reușit să se conecteze cu partea ei rănită, care avea nevoie de protecție și iubire. Într-o altă sesiune, a confruntat simbolic un șarpe – imaginea unei frici vechi și a unui sentiment de vină legat de mamă. În loc să fugă de frică, a stat cu ea, a privit-o, a mutat-o simbolic în pădure. Acest act, simplu la suprafață, a avut un efect profund: a simțit că nu mai este prizoniera durerii.
